Si a inverzit padurea toata,

Parca a inviat un inger verde,

Si-asteapta ofranda si rugaciuni sa i se aduca

Si striga ea in gura mare

Ca vrea un suflet sa-l inghita,

Un suflet negru, ce nu a cunoscut iubire,

La tainic asfintit padurea toata sa-l imbratiseze,

Si sa ii sopteasca cum poate sa se vindece de ura,

De ura ce ii curge in vene in loc de sange

Si ura lui sa se transforme in lacrimi,

Sa se evapore in noaptea adanca care urla

Dupa un suflet negru ce nu a cunoscut iubire.

Rasare soarele. Deodata padurea se trezeste,

Isi cauta prin roua dimineatii ofranda ce i-a fost adusa,

Dar ce sa vezi… in verdele ce soarele-l rasfata,

Sufletul negru e gol de ura ce noapte-adanca a furat-o

Si alearga el descult si gol cantand despre iubire

Si ea iubirea toata il hraneste.

Astfel, sufletul negru fiind adus ofranda la origini,

Padurea verde l-a transformat intr-un copil cuminte

Si ea iubirea ii este acum parinte.